Nedreptatea si neputina sunt doua lucruri care ma revolta din adancul fiintei. Ma strang toti dracii de gat si imi vine sa urlu ca un caine-n lant.
Azi dimineata ajunge la noi in redactie teribila veste ca una dintre colegele noastre din presa a murit la 25 de ani. Nici nu conteaza la ce revista scria, cu atat mai putin trustul. Conteaza ca o femeie tanara, talentata, in putere s-a stins la 25 de ani. Am ridicat capul din monitor si m-am uitat in jurul meu intrebandu-ma cum m-as simti daca s-ar fi intamplat asta uneia dintre noi. Apoi mi-am dat seama ca Diana era una dintre noi. Putea fi oricare dintre noi in locul ei.
La 25 de ani nu te gandesti prea des la moarte. Iti vine greu sa crezi ca ai sa imbatranesti vreodata, cu atat mai putin ca n-ai sa mai fii intr-o zi si gata. La 25 de ani te simti in siguranta, prinzi aripi, capeti o doza de certitudine asupra directiei in care iti conduci viata. Mama unei fete de 25 de ani viseaza la rochii de mireasa, nu la nasalie si la gaina de dat peste groapa fiicei ei.
Imi vine sa zic Dumnezeu sa o ierte, c-asa zic romanii. Dar la 25 de ani, nu cred ca Dumnezeu are sa-i ierte Dianei prea multe pacate.
joi, 7 noiembrie 2013
miercuri, 23 octombrie 2013
Esti fericita? Vad ca porti inel.
In loc sa muncesc, am momente cand zbor din blog in blog. Chipurile ma documentez. Dar sa fiu sincera, pigulesc ce citesc femeiele si li se pare demn de dat pe feisbuc. Citesc bloguri de amor, dor si amoc. Sunt cativa scriitori de www acus pe val care prind bine la dame cu obraz fin si au coeur rapace.
Ma tot duc peste randurile alea cu placerea cu care zgandaream bube in copilarie. Baietii astia scriu despre lucruri marete cu un patetism greu de intrecut. Ca si cum as insira eu o reteta. Randuri mici, propozitii scurte, cate o gaselnita haioasa, iubito, mi-e dor sa-ti miros parul in bataia curentului de la ventilator. Usor de digerat. Citim. Facem zambre. Dam pe faisbuc. Na, c-am inceput sa scriu si eu in formula trei cuvinte stop.
Sa luam spre exemplu dragostea. Un fel de prim miscator nemiscat al sufletului, cum ar veni, nu?
Cu talentul Sandrei Brown si cu imaginatia lui Capatos insira cuvinte care par pline de sens si zeama. Mustul cunoasterii, spuma tandreturilor, unicornul roz inaripat incununat cu dantele si boboci de trandafir-fir de iasomie-strop de apa vie, i-auzi brau'/trece rau'/ si mandruta hop si-asa!
Cred ca sunt putin invidioasa pentru ca eu nu stiu sa scriu asa frumos. Cand imi vine randu' la gazeta sa scriu siropuri, injur de toate cele, afum tot biroul si abia screm doua pagini cu iubiri si indragostiti de zici ca fac subit sindrom Down.
Dupa ce m-am indopat bine cu Romei si Juliete de duzina, am ascultat Ultima Scrisoare a lui Beniuc ca sa ma spal de pacate. Scriitura de zile mari si dureri colosale care te amutesc si te impietresc. Esti fericita? Vad ca porti inel.
Gaseste diferenta.
Ma tot duc peste randurile alea cu placerea cu care zgandaream bube in copilarie. Baietii astia scriu despre lucruri marete cu un patetism greu de intrecut. Ca si cum as insira eu o reteta. Randuri mici, propozitii scurte, cate o gaselnita haioasa, iubito, mi-e dor sa-ti miros parul in bataia curentului de la ventilator. Usor de digerat. Citim. Facem zambre. Dam pe faisbuc. Na, c-am inceput sa scriu si eu in formula trei cuvinte stop.
Sa luam spre exemplu dragostea. Un fel de prim miscator nemiscat al sufletului, cum ar veni, nu?
Cu talentul Sandrei Brown si cu imaginatia lui Capatos insira cuvinte care par pline de sens si zeama. Mustul cunoasterii, spuma tandreturilor, unicornul roz inaripat incununat cu dantele si boboci de trandafir-fir de iasomie-strop de apa vie, i-auzi brau'/trece rau'/ si mandruta hop si-asa!
Cred ca sunt putin invidioasa pentru ca eu nu stiu sa scriu asa frumos. Cand imi vine randu' la gazeta sa scriu siropuri, injur de toate cele, afum tot biroul si abia screm doua pagini cu iubiri si indragostiti de zici ca fac subit sindrom Down.
Dupa ce m-am indopat bine cu Romei si Juliete de duzina, am ascultat Ultima Scrisoare a lui Beniuc ca sa ma spal de pacate. Scriitura de zile mari si dureri colosale care te amutesc si te impietresc. Esti fericita? Vad ca porti inel.
Gaseste diferenta.
luni, 14 octombrie 2013
Ultimul Zburator: Cinematografia iese din bermude si intra in pantaloni de piele
Mitul zburatorului romanesc - sau incubus, mai pe europeneste - a strans in el toata senzualitatea brutala si uneori grobiana a neamului.Povestea fiintei mitice o stim toti: este strigoiul care vine noaptea si chinuie fetele care dau in parg. Le trimite fantasme erotice, le amageste cu mangaieri, le seaca de energie apoi dispare.
Frumuseatea povestii merge mai departe de tenta vadit erotica.
Zburatorul este un soi de reprezentare a maturizarii fiziologice, primul pas de la impulsurile sexuale si instinctive ale puberilor pana la arta seductiei stapanita de cei care au iubit si au jelit o dragoste moarta cel putin o data in viata.
In urma vizitelor nocturne, au de suferit si cel care tortureaza si cea care isi primeste supliciul cu placere. Niciunul dintre ei nu cunoaste implinirea molcoma, moale, calduta si sigura a iubirii. Calau si victima, duc pe umeri povara unei singuratati in doi, a unei enclavizari emotionale refulata doar prin placerea trecatoare a carnii.
Adica cel putin asta am citi eu printre randuri in cele 2 minute de trailer al filmului romanesc "Ultimul Zburator". Este o poveste de dragoste with a twist, despre doua suflete complet diferite. De fapt, diametral opuse, aflate in cautarea echilibrului perfect. Ano Kato. Precum in cer, asa si pe pamant.
Zanoni este zburatorul care strabate lumea pe motor si suceste mintile fetelor s-asa zalude de dor si tanjala. Drumurile lui se opresc pana-n pragul Elizei, o fata desprinsa dintr-un cu totul alt univers decat al sau.(Dar cum ai vrea sa ma cobor/Au nu intelegi tu oare?...)
Realitatea rece se impleteste cu lumea basmului intr-o armonie perfecta, intr-o contopire de inimi si trupuri, de recunoastere si acceptare a trecutului. In literatura, ar fi ceea ce se numeste bildungsroman. Cele doua personaje pleaca impreuna intr-o calatorie initiatica insa implinirea si desavarsirea o vor atinge doar atunci cand vor avea curaj sa priveasca in profunzimea propriei fiinte. Catharsis prin iubire, catharsis prin empatie.
"Ultimul zburator" este o productie 100% romaneasca, finantata din surse private. Pelicula este prima parte a trilogiei "Promissum", incadrata in realismul magic. Este primul film autohton de acest gen si a imbracat forma unui basm modern, unde bidiviii sunt inlocuiti cu motoare puternice, pantalonii de piele au luat locul armurii, Ileana si-a taiat cositele si s-a facut cantareata iar lumea reala si lumea onirica se intretaie si se contopesc pana ajung la echilibru. Ano Kato.
LANSARE: 14.02.2014
REGIA: Ovidiu Georgescu
SCENOGRAFIE: Ovidiu Georgescu, Mihai Manescu, Teo Herghelegiu
DISTRIBUTIE: Gabriel DUTU, Iulia VERDES, George IVASCU, Constantin COTIMANIS, Marius BODOCHI
Frumuseatea povestii merge mai departe de tenta vadit erotica.
Zburatorul este un soi de reprezentare a maturizarii fiziologice, primul pas de la impulsurile sexuale si instinctive ale puberilor pana la arta seductiei stapanita de cei care au iubit si au jelit o dragoste moarta cel putin o data in viata.
In urma vizitelor nocturne, au de suferit si cel care tortureaza si cea care isi primeste supliciul cu placere. Niciunul dintre ei nu cunoaste implinirea molcoma, moale, calduta si sigura a iubirii. Calau si victima, duc pe umeri povara unei singuratati in doi, a unei enclavizari emotionale refulata doar prin placerea trecatoare a carnii.
Adica cel putin asta am citi eu printre randuri in cele 2 minute de trailer al filmului romanesc "Ultimul Zburator". Este o poveste de dragoste with a twist, despre doua suflete complet diferite. De fapt, diametral opuse, aflate in cautarea echilibrului perfect. Ano Kato. Precum in cer, asa si pe pamant.
Zanoni este zburatorul care strabate lumea pe motor si suceste mintile fetelor s-asa zalude de dor si tanjala. Drumurile lui se opresc pana-n pragul Elizei, o fata desprinsa dintr-un cu totul alt univers decat al sau.(Dar cum ai vrea sa ma cobor/Au nu intelegi tu oare?...)
Realitatea rece se impleteste cu lumea basmului intr-o armonie perfecta, intr-o contopire de inimi si trupuri, de recunoastere si acceptare a trecutului. In literatura, ar fi ceea ce se numeste bildungsroman. Cele doua personaje pleaca impreuna intr-o calatorie initiatica insa implinirea si desavarsirea o vor atinge doar atunci cand vor avea curaj sa priveasca in profunzimea propriei fiinte. Catharsis prin iubire, catharsis prin empatie.
"Ultimul zburator" este o productie 100% romaneasca, finantata din surse private. Pelicula este prima parte a trilogiei "Promissum", incadrata in realismul magic. Este primul film autohton de acest gen si a imbracat forma unui basm modern, unde bidiviii sunt inlocuiti cu motoare puternice, pantalonii de piele au luat locul armurii, Ileana si-a taiat cositele si s-a facut cantareata iar lumea reala si lumea onirica se intretaie si se contopesc pana ajung la echilibru. Ano Kato.
LANSARE: 14.02.2014
REGIA: Ovidiu Georgescu
SCENOGRAFIE: Ovidiu Georgescu, Mihai Manescu, Teo Herghelegiu
DISTRIBUTIE: Gabriel DUTU, Iulia VERDES, George IVASCU, Constantin COTIMANIS, Marius BODOCHI
duminică, 29 septembrie 2013
Cumetria la romani: Sui-te, mama, sus pe cruce!
Romanii tin foarte mult la ceremonialul legat de nastere, casatorie si moarte. Adicatelea cel putin asa am invata eu la romana cand profa incerca sa ne explice care-i faza cu nunta cosmica din Miorita.
Cu nunta cosmica m-am lamurit eu de atunci, astazi am avut ocazia sa ma lamuresc si cu botezul bahic.
Dincolo de crestinarea plodului, botezul are si un alt scop: boscorodirea neamurilor pe care nu le-ai vazut de la ultima taiere de mot, preput si incinerare. Si pe buna dreptate! N-am inteles niciodata de ce cumetrele de peste 80 de kilograme poarta rochii pana la mijandareza. Sa mor! Afara erau cu bataie 10 grade si eu eram infofolita cu o rochie pana-n gleze (dar cu vedere la tate, sa ne-ntelegem,) si izmene groase 80 den ca sa nu-mi scuip ovarele.
Te-heei, ticuta, verisoarele si matusile mele de gradul enspe erau imbracate in rochii fix pana sub buca, mulate sexi peste sfarcurile care se bateau pentru suprematie peste abdomen cu buricul, soldurile cat masa mea din bucatarie si curu' cat banita.
Sora mea alba, nu zice nimeni sa mananci o ceapa verde si o cana cu apa! Femeile sunt predispuse la ingrasare, pixu' meu, aia e! Dar imbraca-te potrivit corpului tau, din respect pentru tine si pentru ceilalti.
Da' nici cu barbatii nu mi-e jena. Am crezut intai ca am nimerit la Globus si dadeam sa me feresc de clovni ca mi-e frica de ei ca dracului de tamaie. Aveau astia toti niste camasi mov, roz, verde-strapeziu, lila, galben-lamuie si niste papioane care de care mai imbulinate si mai indungate.
Ma uitam la tata si am vazut clar diferenta dintre un barbat si un domn. da, bai nene, tata este un domn. Layiering misto pe capu' lui, cravata, sosete asortate la pantaloni, camasa iesea de sub maneca fix 2 cm si al treilea nasture deschis. Tata este un domn, ailalti sunt pulifrici. Limpede!
Dupa ce canta taica popa pe nas, mergem la modega (motel pe centura cu bodega). Aici ne astepta formatia compusa din 2 guristi, un nenea cu acordeon si un nenea care zdranganea la clape. Haida de, sa-mi fut una, sa vezi frecat de ombilice-n jur acus.
Nici bine n-am terminat cu gandul meu nastrunic si aud :"Solloooo, percutia, h-auzi lupiiiiii baaaa! Pentru Vanesa-nesa-nesa, fara numar, sa stie!...He valoarea mea da la Precista....mai departe nu mai stiu ca mi-a facut tata plinul la bauturica tot timpul, de teama sa nu deschid gura si sa ne linseze neamurile"
Pe moment am ramas usor nedumerita s-am crezut ca am nimerit la alt botez sau am vreo matusa Vanesa. P-urma mi-a picat fisa si mi-am dat seama ca de la Alesia la Vanesa, atat a priceput "artistu'".
Mi-am dat eu seama ca tata mi-a pus gand rau de cand am ajunsin bodega. De fiecare data cand vedea ca deschid gura,imi umplea paharu' si-mi dadea sa bea. Logica e simpla, cu cat sunt mai beata, cu atat sunt mai incoerenta si dureaza ceva pana sa formulez o propozitie, fie ea si un sarcasm la adresa vreunei verisoare curvistine sau vreunui verisor de gradul saptispe cu gand de incest.
Una peste alta, m-am imbata suficient de mult incat sa-mi arda sa bat o sarba. Si le bat flacaieste, cu tocul trantit bine de podea, pana fac basice. Numa' ca lautarii nu prea nimereau sarbe si nu stiau nimic mai vesel decat Pusca si cureaua lata care pe mine ma scarbeste profund. Prin urmare, tot ce cantau ei mie imi suna a "Sui-te mama sus pe cruce/ Sa vezi duba cum ma duce" si "Da, mama, cu bici-un mine/Ca n-am ascultat de tine".
La masa alaturata, era un putifer cu camasa si sacou roz, papion roz turbat si iubita drapata-n roz, evident. Puteai sa faci diabet doar uitandu-te la ei. El era talentat si la manele, si la sarbe. Si cum pisi a lui servea doar Adrian copilu' de aur, asta se apuca sa bata singur sarbe langa scaun.
Cu cat salta mai sus de piciorul incaltat in botine ascutie, imi aduceam aminte de mamaia Zamfira, strabunica-mea, cum juca ea de una singura prin casa. Isi aprindea o Carpati, se tine cu o mana de sticla si cu cealalta de marginea butoiului de vin si zicea" Du-mi-nica,luni si marti, haida sa, du-mi-ni-ca, luni si marti!". Baba macar avea farmec.
N-am avut parte nici macar de traditionalul si romanescul menaito (pam-pam-pam). In schimb, ca sa ne demonstreze valoare si talent artistic, lautarii s-au apucat sa lalie o varianta maneliaza a baladei pentru vioara si orchestra a lui Porumbescu.
La final de chinuiala, unul de la masa vecina zice: "Ma rupe Ciocarlia, mi-a dat-o la genunchi. Ba ce frumos canta Enescu, sa mor daca te mint! Imi place, beng, m-am jurat, esti nebun!"
Ala a fost momentul in care nu m-am mai putut abtine si m-am pus pe un ras isteric. da' ras, cum n-am mai hahait de mult! Toata ironia si sarcasmul astupate de vinul turnat de tata ieseau valuri, valuri, in hohote nebune si isterice de ras!
Ma sufocam si aratam cu degetul catre ghertoiul enetelctual, jucand sarba pe loc de teama ca vezica mea nu o sa mai reziste, pisa-m-as pe inteligenta lor la propriu. In tot timpul asta, tata se uita disperat dupa un chelner sa-mi aduca un pahar de 'odca, doar-doar ma linisteste.
Se face liniste in bodega, da' liniste ca la inceputul lumii si rasul meu dement era singurul lucru care se mai auzea. Nu radeam doar de geniul intr-ale muzicii clasice. Radeam de mine ca sunt acolo, de suncile revarsate ale femeilor, de maiourile din plastic ale barbatilor si flocii de pe piept care ieseau dizgratios, radeam de ombilicele frecate pe ritmuri balcanice, in ritualuri evidente de imperechere. Radeam de vinul "bun", atat de natural incat mi-a patat dintii de la coloranti si radeam de chelnerii care se simteau razbunati pentru toate marlaniile inghitie in noaptea aia si radeau si ei prin mine.
Ca sa depasim momentul, canta-pfff-retul anunta plin de pompa si emfaza "Atentie, doamnelor si domnilor, va poftim la masa, soseste sarmalele". Soseste, fra', ca au fost numa' 4, deci sub 50.
A fost amuzant, am baut bine, ca-n vremurile cand faceam ospatarie si bautura era singura metoda prin care puteam sa-mi suport clientii. Am ras de m-am stricat de oamenii care ma cred vrajitoare si se uita crucis la mine ca nu-mi frec burtile pe tai-tai-tairrrriba. Inainte de Trrrranquila, a fost tai-tai-tairrriba si ardeee baracaaaa".
Imi pare rau doar de nea Sile. Arata deja ca un om mort. Intr-un an de zile se curata. Are leucemie in faza grava si nu are nimeni curaj sa-i spuna.
Cu nunta cosmica m-am lamurit eu de atunci, astazi am avut ocazia sa ma lamuresc si cu botezul bahic.
Dincolo de crestinarea plodului, botezul are si un alt scop: boscorodirea neamurilor pe care nu le-ai vazut de la ultima taiere de mot, preput si incinerare. Si pe buna dreptate! N-am inteles niciodata de ce cumetrele de peste 80 de kilograme poarta rochii pana la mijandareza. Sa mor! Afara erau cu bataie 10 grade si eu eram infofolita cu o rochie pana-n gleze (dar cu vedere la tate, sa ne-ntelegem,) si izmene groase 80 den ca sa nu-mi scuip ovarele.
Sora mea alba, nu zice nimeni sa mananci o ceapa verde si o cana cu apa! Femeile sunt predispuse la ingrasare, pixu' meu, aia e! Dar imbraca-te potrivit corpului tau, din respect pentru tine si pentru ceilalti.
Da' nici cu barbatii nu mi-e jena. Am crezut intai ca am nimerit la Globus si dadeam sa me feresc de clovni ca mi-e frica de ei ca dracului de tamaie. Aveau astia toti niste camasi mov, roz, verde-strapeziu, lila, galben-lamuie si niste papioane care de care mai imbulinate si mai indungate.
Ma uitam la tata si am vazut clar diferenta dintre un barbat si un domn. da, bai nene, tata este un domn. Layiering misto pe capu' lui, cravata, sosete asortate la pantaloni, camasa iesea de sub maneca fix 2 cm si al treilea nasture deschis. Tata este un domn, ailalti sunt pulifrici. Limpede!
Dupa ce canta taica popa pe nas, mergem la modega (motel pe centura cu bodega). Aici ne astepta formatia compusa din 2 guristi, un nenea cu acordeon si un nenea care zdranganea la clape. Haida de, sa-mi fut una, sa vezi frecat de ombilice-n jur acus.
Nici bine n-am terminat cu gandul meu nastrunic si aud :"Solloooo, percutia, h-auzi lupiiiiii baaaa! Pentru Vanesa-nesa-nesa, fara numar, sa stie!...He valoarea mea da la Precista....mai departe nu mai stiu ca mi-a facut tata plinul la bauturica tot timpul, de teama sa nu deschid gura si sa ne linseze neamurile"
Pe moment am ramas usor nedumerita s-am crezut ca am nimerit la alt botez sau am vreo matusa Vanesa. P-urma mi-a picat fisa si mi-am dat seama ca de la Alesia la Vanesa, atat a priceput "artistu'".
Mi-am dat eu seama ca tata mi-a pus gand rau de cand am ajunsin bodega. De fiecare data cand vedea ca deschid gura,imi umplea paharu' si-mi dadea sa bea. Logica e simpla, cu cat sunt mai beata, cu atat sunt mai incoerenta si dureaza ceva pana sa formulez o propozitie, fie ea si un sarcasm la adresa vreunei verisoare curvistine sau vreunui verisor de gradul saptispe cu gand de incest.
Una peste alta, m-am imbata suficient de mult incat sa-mi arda sa bat o sarba. Si le bat flacaieste, cu tocul trantit bine de podea, pana fac basice. Numa' ca lautarii nu prea nimereau sarbe si nu stiau nimic mai vesel decat Pusca si cureaua lata care pe mine ma scarbeste profund. Prin urmare, tot ce cantau ei mie imi suna a "Sui-te mama sus pe cruce/ Sa vezi duba cum ma duce" si "Da, mama, cu bici-un mine/Ca n-am ascultat de tine".
La masa alaturata, era un putifer cu camasa si sacou roz, papion roz turbat si iubita drapata-n roz, evident. Puteai sa faci diabet doar uitandu-te la ei. El era talentat si la manele, si la sarbe. Si cum pisi a lui servea doar Adrian copilu' de aur, asta se apuca sa bata singur sarbe langa scaun.
Cu cat salta mai sus de piciorul incaltat in botine ascutie, imi aduceam aminte de mamaia Zamfira, strabunica-mea, cum juca ea de una singura prin casa. Isi aprindea o Carpati, se tine cu o mana de sticla si cu cealalta de marginea butoiului de vin si zicea" Du-mi-nica,luni si marti, haida sa, du-mi-ni-ca, luni si marti!". Baba macar avea farmec.
N-am avut parte nici macar de traditionalul si romanescul menaito (pam-pam-pam). In schimb, ca sa ne demonstreze valoare si talent artistic, lautarii s-au apucat sa lalie o varianta maneliaza a baladei pentru vioara si orchestra a lui Porumbescu.
La final de chinuiala, unul de la masa vecina zice: "Ma rupe Ciocarlia, mi-a dat-o la genunchi. Ba ce frumos canta Enescu, sa mor daca te mint! Imi place, beng, m-am jurat, esti nebun!"
Ala a fost momentul in care nu m-am mai putut abtine si m-am pus pe un ras isteric. da' ras, cum n-am mai hahait de mult! Toata ironia si sarcasmul astupate de vinul turnat de tata ieseau valuri, valuri, in hohote nebune si isterice de ras!
Ma sufocam si aratam cu degetul catre ghertoiul enetelctual, jucand sarba pe loc de teama ca vezica mea nu o sa mai reziste, pisa-m-as pe inteligenta lor la propriu. In tot timpul asta, tata se uita disperat dupa un chelner sa-mi aduca un pahar de 'odca, doar-doar ma linisteste.
Se face liniste in bodega, da' liniste ca la inceputul lumii si rasul meu dement era singurul lucru care se mai auzea. Nu radeam doar de geniul intr-ale muzicii clasice. Radeam de mine ca sunt acolo, de suncile revarsate ale femeilor, de maiourile din plastic ale barbatilor si flocii de pe piept care ieseau dizgratios, radeam de ombilicele frecate pe ritmuri balcanice, in ritualuri evidente de imperechere. Radeam de vinul "bun", atat de natural incat mi-a patat dintii de la coloranti si radeam de chelnerii care se simteau razbunati pentru toate marlaniile inghitie in noaptea aia si radeau si ei prin mine.
Ca sa depasim momentul, canta-pfff-retul anunta plin de pompa si emfaza "Atentie, doamnelor si domnilor, va poftim la masa, soseste sarmalele". Soseste, fra', ca au fost numa' 4, deci sub 50.
A fost amuzant, am baut bine, ca-n vremurile cand faceam ospatarie si bautura era singura metoda prin care puteam sa-mi suport clientii. Am ras de m-am stricat de oamenii care ma cred vrajitoare si se uita crucis la mine ca nu-mi frec burtile pe tai-tai-tairrrriba. Inainte de Trrrranquila, a fost tai-tai-tairrriba si ardeee baracaaaa".
Imi pare rau doar de nea Sile. Arata deja ca un om mort. Intr-un an de zile se curata. Are leucemie in faza grava si nu are nimeni curaj sa-i spuna.
miercuri, 25 septembrie 2013
Copiii si Pintilie, Lucian. Cinematografia in pantaloni scurti*
Ce aveti, fratilor, cu Pintile Lucian, de meserie regizor?
Mi-am adus aminte de el pentru ca are Gigioaca limbarita si ma gaghila placut la intelect. Ma uitam in seara asta la comentariile pulimii de 18, hai 19 ani care se viseaza premiati pe la Cannes si li se pare ca regia-i ca-n fotbal si politica: se pricepe toata lumea. Eu nu ma pricep decat sa spun ca mi-a placut au ba un film. Pintilie mie-mi place.
Noa, acu' ma uitam cu mirarea vitei la poarta vopsita cum comentacii de cariera il balacareau pe Pintilie de parca s-ar fi injurat cu baietii de bloc. Pintilie e un porc libidinos, un alt cacat iesit din mainile lui Pintilie, Pintilie nu stie decat cu injuraturi, obscenitati si violuri.
Voiam sa zic doar atat: delicatii pulii mele!!! Limbrici, mitici si farfurizi care-si dau cu parerea ca sa vada lumea ca stau bine cu intelighentia si tavalesc bine prin tarate tot ce depaseste sfera lor de intelegere.
Astia sunt oamenii care au trait toata viata lor cu batista de "odicolon" pe la nas si nu le-a mirosit nici a comunism, nici a tranzitie. Iti vine tariii greu sa crezi ca oamenii au facut foamea atunci cand dai check-in cu aifonu' si-ti plateste muica studiile.
Oamenii faceau foamea si atunci cand strigau "Stima noastra si mandria, Ceausescu-Romania" si dupa ce s-a facut Mircea ca lucreaza.
Pudibonderia asta exagerata e boala grea si merge mana-n mana cu snobismul. Sigur, cand Maia aproape-i violata intr-o gara, se cheama ca Pintilie e scarbos si obscen. Cand Pasolini a facut Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei, se cheama ca e arta.
Tot ce-i romanesc pute. Ba pardon, tot ce-i estic pute. Politichia am implementat-o in regim room-service, cu salvatorul copy-paste, traiasca Uniunea mare si dodoloata! Zic sa facem la fel si cu cinematografia. Sa importam, asadar, parfum de vest si sa dam peste jegul autohton. Mirosul de hoit acoperit cu aroma de patchuli si ylangylang a fost mereu preferatul meu.
_____________________________________________
* nota culta de subsol incult: Gerila dixit!
Mi-am adus aminte de el pentru ca are Gigioaca limbarita si ma gaghila placut la intelect. Ma uitam in seara asta la comentariile pulimii de 18, hai 19 ani care se viseaza premiati pe la Cannes si li se pare ca regia-i ca-n fotbal si politica: se pricepe toata lumea. Eu nu ma pricep decat sa spun ca mi-a placut au ba un film. Pintilie mie-mi place.
Noa, acu' ma uitam cu mirarea vitei la poarta vopsita cum comentacii de cariera il balacareau pe Pintilie de parca s-ar fi injurat cu baietii de bloc. Pintilie e un porc libidinos, un alt cacat iesit din mainile lui Pintilie, Pintilie nu stie decat cu injuraturi, obscenitati si violuri.
Voiam sa zic doar atat: delicatii pulii mele!!! Limbrici, mitici si farfurizi care-si dau cu parerea ca sa vada lumea ca stau bine cu intelighentia si tavalesc bine prin tarate tot ce depaseste sfera lor de intelegere.
Astia sunt oamenii care au trait toata viata lor cu batista de "odicolon" pe la nas si nu le-a mirosit nici a comunism, nici a tranzitie. Iti vine tariii greu sa crezi ca oamenii au facut foamea atunci cand dai check-in cu aifonu' si-ti plateste muica studiile.
Oamenii faceau foamea si atunci cand strigau "Stima noastra si mandria, Ceausescu-Romania" si dupa ce s-a facut Mircea ca lucreaza.
Pudibonderia asta exagerata e boala grea si merge mana-n mana cu snobismul. Sigur, cand Maia aproape-i violata intr-o gara, se cheama ca Pintilie e scarbos si obscen. Cand Pasolini a facut Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei, se cheama ca e arta.
Tot ce-i romanesc pute. Ba pardon, tot ce-i estic pute. Politichia am implementat-o in regim room-service, cu salvatorul copy-paste, traiasca Uniunea mare si dodoloata! Zic sa facem la fel si cu cinematografia. Sa importam, asadar, parfum de vest si sa dam peste jegul autohton. Mirosul de hoit acoperit cu aroma de patchuli si ylangylang a fost mereu preferatul meu.
_____________________________________________
* nota culta de subsol incult: Gerila dixit!
marți, 30 iulie 2013
Marturisesc! Stalkeresc pe Facebook!
Sedeam intr-o seara ca omu' pe Facebook si pierdeam timpul. Nu, serios. Il auzeam cum trece pe langa mine si avea ecou ca lautarii. Creierul meu era in stand-by, probabil ca-mi curgea vreo bala din gura si ma bazaiau mustele. Dar nu conta. Intrasem in stadiul de homo feisbucus.
De ce avem noi Facebook? Noi avem Facebook pentru ca traim in epoca informatiei, ar raspunde o voce inocenta.
Cacat! Avem feisbuc sa ne stalkerim unii pe altii. Si eu stalkeresc, fratii mei albi! Te stalkeresc si in gaura de Farmville daca e nevoie.
Ii stalkeresc pe fostii mei prieteni. Pe unii ii am in lista, pe altii ba (mama lui de profil privat). Le stalkeresc pe fostele prietene ale fostilor mei prieteni (vacuta blonda, ce te-ai ingrasat). Ii stalkeresc pe actualii prieteni ai fostelor prietene ale fostilor mei prieteni (da, Doamne, sa nu fut genitiviu'). Si culmea, toate astea in mai putin de o ora de Facebook pe zi.
Stiu tot ce misca si cine sub cine misca (sau sta ca scandura *cough cough*). Daca vreun fost s-a despartit de actuala, stiu asta de cum si-a schimbat poza de profil, nici nu-i nevoie sa-mi dea mesaj sa iesim la o bere (prost obicei ai).
Stiu. Si la ce ma ajuta ca stiu? In principiu, la nimic. Partea mea rationala accepta faptul ca toate aceste informatii sunt la fel de utile cam ca stirile de pe WowBiz
Este incredibil cate lucruri poti sa afli de pe feisbuc. Iar chestia asta m-a facut sa devin paranoica oleaca. Ce-i drept, sunt intrata in Kubrik mode si asta oricum ma face paranoica. Nu ca as fi paranoica de obicei pentru ca nu sunt paranoica. Just saying.
Bai, poti sa distrugi o casnicie cu feisbucu' asta sau poti sa jefuiesti oricand un om cand vezi ca dobitocu' si-a dat check-in la ma-sa mare pe islaz (pardon, in Grecia, la bambu, la boa si pe unde isi mai da lumea check-in).
Poti sa afli cine a facut curul mai mare decat al tau iar asta sa contribuie la imbunatatirea imaginii despre tine. Esti informat inaintea barbatului si a ginecologului atunci cand ramane nevasta gravida ca face poze la testul de sarcina si-opune pe wall. La dracu', o sa stii sexul copilului inaintea bunicilor pentru ca ma-sa o sa puna ecografia pe feisbuc si o sa scrie "prima poza impreuna.awww, cred ca are ochii mei".
Bai, dai buzna in vietile oamenilor cu feisbucu' asta. Le violezi anal intimitatea (vorba vine, intimitate), faci orgie la ei pe wall, te speli pe maini si-ti trece. E ca o mare retea de spionaj. Toata lumea stie ce face toata lumea.
Ba nu, si mai bine. Facebook e Matrix.
Facem revolutii pe feisbuc, mergem la marsuri pe feisbuc, dezbatem evenimente pe feisbuc, venim cu propuneri legislative, arbitram meciuri de fotbal, ne spunem bancuri, facem reuniune de clasa, planuim petreceri, ne incurajam, adunam samanta de la Farmville apoi o scuipam pe wall cand arbitram meciurile de fotbal (0-2, zic).
Exista pana si un limbaj specific pe feisbuc. Dk scry aja, esti mijto, frumix, mumix, mumu si te pop sau te poop. E ca pe HI5 (astia mici nu stiu ei) CaND eRa muArfa sA lAsi cOmm-Uri aJa (mi-a luat aproape 2 minute dupa ceas ca sa nimeresc sa scriu ultima fraza).
Mai nasol e ca da dependenta. O sa facem reuniuni de feisbucisti anonimi.
-Buna, numele meu este Bruhnetta Tha Doolke si sunt dependenta de feisbuc.
-Buna, Bruhnetta tha Doolke!
-Astazi se fac 2 zile de cand nu am mai dat check in la club si 3 zile de cand nu mi-am mai schimbat statusul.
Felicitari, toata lumea poke pentru Bruhnetta Tha Doolke!
De ce avem noi Facebook? Noi avem Facebook pentru ca traim in epoca informatiei, ar raspunde o voce inocenta.
Cacat! Avem feisbuc sa ne stalkerim unii pe altii. Si eu stalkeresc, fratii mei albi! Te stalkeresc si in gaura de Farmville daca e nevoie.
Ii stalkeresc pe fostii mei prieteni. Pe unii ii am in lista, pe altii ba (mama lui de profil privat). Le stalkeresc pe fostele prietene ale fostilor mei prieteni (vacuta blonda, ce te-ai ingrasat). Ii stalkeresc pe actualii prieteni ai fostelor prietene ale fostilor mei prieteni (da, Doamne, sa nu fut genitiviu'). Si culmea, toate astea in mai putin de o ora de Facebook pe zi.
Stiu tot ce misca si cine sub cine misca (sau sta ca scandura *cough cough*). Daca vreun fost s-a despartit de actuala, stiu asta de cum si-a schimbat poza de profil, nici nu-i nevoie sa-mi dea mesaj sa iesim la o bere (prost obicei ai).
Stiu. Si la ce ma ajuta ca stiu? In principiu, la nimic. Partea mea rationala accepta faptul ca toate aceste informatii sunt la fel de utile cam ca stirile de pe WowBiz
Este incredibil cate lucruri poti sa afli de pe feisbuc. Iar chestia asta m-a facut sa devin paranoica oleaca. Ce-i drept, sunt intrata in Kubrik mode si asta oricum ma face paranoica. Nu ca as fi paranoica de obicei pentru ca nu sunt paranoica. Just saying.
Bai, poti sa distrugi o casnicie cu feisbucu' asta sau poti sa jefuiesti oricand un om cand vezi ca dobitocu' si-a dat check-in la ma-sa mare pe islaz (pardon, in Grecia, la bambu, la boa si pe unde isi mai da lumea check-in).
Poti sa afli cine a facut curul mai mare decat al tau iar asta sa contribuie la imbunatatirea imaginii despre tine. Esti informat inaintea barbatului si a ginecologului atunci cand ramane nevasta gravida ca face poze la testul de sarcina si-opune pe wall. La dracu', o sa stii sexul copilului inaintea bunicilor pentru ca ma-sa o sa puna ecografia pe feisbuc si o sa scrie "prima poza impreuna.awww, cred ca are ochii mei".
Bai, dai buzna in vietile oamenilor cu feisbucu' asta. Le violezi anal intimitatea (vorba vine, intimitate), faci orgie la ei pe wall, te speli pe maini si-ti trece. E ca o mare retea de spionaj. Toata lumea stie ce face toata lumea.
Ba nu, si mai bine. Facebook e Matrix.
Facem revolutii pe feisbuc, mergem la marsuri pe feisbuc, dezbatem evenimente pe feisbuc, venim cu propuneri legislative, arbitram meciuri de fotbal, ne spunem bancuri, facem reuniune de clasa, planuim petreceri, ne incurajam, adunam samanta de la Farmville apoi o scuipam pe wall cand arbitram meciurile de fotbal (0-2, zic).
Exista pana si un limbaj specific pe feisbuc. Dk scry aja, esti mijto, frumix, mumix, mumu si te pop sau te poop. E ca pe HI5 (astia mici nu stiu ei) CaND eRa muArfa sA lAsi cOmm-Uri aJa (mi-a luat aproape 2 minute dupa ceas ca sa nimeresc sa scriu ultima fraza).
Mai nasol e ca da dependenta. O sa facem reuniuni de feisbucisti anonimi.
-Buna, numele meu este Bruhnetta Tha Doolke si sunt dependenta de feisbuc.
-Buna, Bruhnetta tha Doolke!
-Astazi se fac 2 zile de cand nu am mai dat check in la club si 3 zile de cand nu mi-am mai schimbat statusul.
Felicitari, toata lumea poke pentru Bruhnetta Tha Doolke!
luni, 29 iulie 2013
10 lucruri pe care le-am invatat de la Kubrik.
1. Niciodata sa nu ai incredere in barbatii care beau lapte. Niciodata.Au obiceiul sa fie ultra-violenti.
2. APOLLO 11 este cel mai bun film al tuturor timpurilor si a avut si un buget pe masura.
3. NASA este cea mai tare casa de productie cinematografica.
4. Cel mai glumet om din lume poate ajunge intr-un moment cel mai gol suflet de pe front din cauza unei femei cu tinta buna.
5. Dude, right in the childhood!
6. Mi-am irosit o parte din tinerete in bratele unor baieti prea tineri iar fericirea mea sta pitita intr-o camera de hotel, in dosul unor ochelari ai caror ochi sunt cu 25 de ani mai vechi decat ai mei. Apoi Cartarescu sa scrie poezii despre Annabell Lee pe care o dureau picioarili.
7. Tom Cruise ar fi un extraordinar actor de filme porno.
8. Toti Zeii au murit: voim acum sa vietuiasca Supraomul! Aceasta sa ne fie odata si odata, in ziua cea mare, ultima noastra vointa.
9.Barmanii sunt cele mai malefice fiinte de pe pamant.
10. Nu o sa mai pot vidvedea niciodata o portocala, Fra, fara sa ma gandesc la Dumnezeu synthemescit.
2. APOLLO 11 este cel mai bun film al tuturor timpurilor si a avut si un buget pe masura.
3. NASA este cea mai tare casa de productie cinematografica.
4. Cel mai glumet om din lume poate ajunge intr-un moment cel mai gol suflet de pe front din cauza unei femei cu tinta buna.
5. Dude, right in the childhood!
6. Mi-am irosit o parte din tinerete in bratele unor baieti prea tineri iar fericirea mea sta pitita intr-o camera de hotel, in dosul unor ochelari ai caror ochi sunt cu 25 de ani mai vechi decat ai mei. Apoi Cartarescu sa scrie poezii despre Annabell Lee pe care o dureau picioarili.
7. Tom Cruise ar fi un extraordinar actor de filme porno.
8. Toti Zeii au murit: voim acum sa vietuiasca Supraomul! Aceasta sa ne fie odata si odata, in ziua cea mare, ultima noastra vointa.
9.Barmanii sunt cele mai malefice fiinte de pe pamant.
10. Nu o sa mai pot vidvedea niciodata o portocala, Fra, fara sa ma gandesc la Dumnezeu synthemescit.
miercuri, 17 iulie 2013
Cel mai misto barbat pe care nu l-am avut niciodata
N-au fost multi, poate vreo doi pe care sa-i vreau si de care sa nu am parte. Dar unul dintre ei o sa ma bantuie toata viata, fir-ar ma-sa a dracu'!
Nu stiu cum il cheama. Imi place sa cred ca are un nume cu rezonanta ruseasca. Pana acum ceva timp, as fi zis Vladimir dar de cand cu gazeta , Volodea mi-a iesit pe nas.
Bogdan suna aproape la fel de frumos.Sau Vania. Sa presupunem dar ca pe mandretea asta de barbat il cheama Vania.
Ne intalneam in fiecare luni la metrou, o data la 9 dimineata, apoi dupa amiaza pe la 2. Mi-am imaginat mereu ca e profesor. Imi placea sa cred ca o sa dau buzna la seminarul de filosofie antica si in loc de seminaristul care se mangaia suav pe cur stand picior peste picior pe catedra, l-as fi gasit pe Vania.
Desi n-as fi avut nimic impotriva daca ar fi fost si popa. As fi pacatuit cu el doar ca sa aiba ce sa-mi ierte. Afacere de familie.
E inalt, tare inalt, asa cum imi place mie de inalt, trecut peste 1,90. Si slab. Are o barba deasa, cenusie. Ce ciudat, pana la el sau dupa el, nu mi-a mai placut niciodata de niciunul cu barba. Parul lung, des, un fel de Remus Cernea - (minus) Hrubaru = Vania.
Ma inroseam ca proasta cand dadeam cu ochii de el. Imi puneam castile pe urechi, lasam muzica sa urle. Cel mai probabil Rammstein sau Katatonia. Scoteam o carte si bagam nasul in ea. Citeam o pagina de trei ori si nu pricepeam neam ce-am citit acolo.
Atunci incepea chinul. Se aseza intotdeauna in fata mea si ma fixa cu privirea. Are cei mai nenorociti ochi verzi pe care i-am vazut. Anafura, ma, anafura curata, te ardea pe frunte cand se uita la tine!
Asa mi-l imaginam in copilarie pe Ioan Botezatorul. Salbatic, ingalat, senzual, animalic.
Incepeam sa ma inrosesc de la urechi, le simteam cum se incalzesc la sfarcuri. Apoi caldura asta infernala cobora in obraji iar eu ma muscam de buze pana la sange.
Imi simteam gatul cuprins de fierbinteala si stiam ca imi apar pete mari, ca atunci cand am orgasm. Si stiam sigur ca se intindeau pana pe sani si apoi din ce in ce mai jos pana cand ma trezeam cu gura plina de sange de la atata frustrare.
In tot timpul asta, nu imi ridicam ochii din carte dar imi simteam tot corpul ca pe un semnalizator imens "ATENTIE, VANIA, AICI! COPILA ASTA DE 19 ANI TE-AR FUTE PE CATEDRA PROFULUI DE FILOSOFIE ANTICA!, ATENTIE, VANIA, AICI!
Dupa 5 ani de zile, l-am intalnit sambata, in fata metroului. S-a uitat la mine cu ochii aia verzi pe care i-as scoate si i-as strivi in tarana ca sa nu aiba nimeni parte de ei. Mi-a sfredelit creierul.
Si atunci am simtit cum incepeam sa ma inrosesc de la urechi. Le simteam cum se incalzesc la sfarcuri...
Nu stiu cum il cheama. Imi place sa cred ca are un nume cu rezonanta ruseasca. Pana acum ceva timp, as fi zis Vladimir dar de cand cu gazeta , Volodea mi-a iesit pe nas.
Bogdan suna aproape la fel de frumos.Sau Vania. Sa presupunem dar ca pe mandretea asta de barbat il cheama Vania.
Ne intalneam in fiecare luni la metrou, o data la 9 dimineata, apoi dupa amiaza pe la 2. Mi-am imaginat mereu ca e profesor. Imi placea sa cred ca o sa dau buzna la seminarul de filosofie antica si in loc de seminaristul care se mangaia suav pe cur stand picior peste picior pe catedra, l-as fi gasit pe Vania.
Desi n-as fi avut nimic impotriva daca ar fi fost si popa. As fi pacatuit cu el doar ca sa aiba ce sa-mi ierte. Afacere de familie.
E inalt, tare inalt, asa cum imi place mie de inalt, trecut peste 1,90. Si slab. Are o barba deasa, cenusie. Ce ciudat, pana la el sau dupa el, nu mi-a mai placut niciodata de niciunul cu barba. Parul lung, des, un fel de Remus Cernea - (minus) Hrubaru = Vania.
Ma inroseam ca proasta cand dadeam cu ochii de el. Imi puneam castile pe urechi, lasam muzica sa urle. Cel mai probabil Rammstein sau Katatonia. Scoteam o carte si bagam nasul in ea. Citeam o pagina de trei ori si nu pricepeam neam ce-am citit acolo.
Atunci incepea chinul. Se aseza intotdeauna in fata mea si ma fixa cu privirea. Are cei mai nenorociti ochi verzi pe care i-am vazut. Anafura, ma, anafura curata, te ardea pe frunte cand se uita la tine!
Asa mi-l imaginam in copilarie pe Ioan Botezatorul. Salbatic, ingalat, senzual, animalic.
Incepeam sa ma inrosesc de la urechi, le simteam cum se incalzesc la sfarcuri. Apoi caldura asta infernala cobora in obraji iar eu ma muscam de buze pana la sange.
Imi simteam gatul cuprins de fierbinteala si stiam ca imi apar pete mari, ca atunci cand am orgasm. Si stiam sigur ca se intindeau pana pe sani si apoi din ce in ce mai jos pana cand ma trezeam cu gura plina de sange de la atata frustrare.
In tot timpul asta, nu imi ridicam ochii din carte dar imi simteam tot corpul ca pe un semnalizator imens "ATENTIE, VANIA, AICI! COPILA ASTA DE 19 ANI TE-AR FUTE PE CATEDRA PROFULUI DE FILOSOFIE ANTICA!, ATENTIE, VANIA, AICI!
Dupa 5 ani de zile, l-am intalnit sambata, in fata metroului. S-a uitat la mine cu ochii aia verzi pe care i-as scoate si i-as strivi in tarana ca sa nu aiba nimeni parte de ei. Mi-a sfredelit creierul.
Si atunci am simtit cum incepeam sa ma inrosesc de la urechi. Le simteam cum se incalzesc la sfarcuri...
duminică, 14 iulie 2013
Cea mai proasta miscare de PR e-ver! Pe voi cine si de ce va plateste?
Avantajele muncii in redactia unei reviste de lifestyle feminin? PR-istele si PR-istii vin sa se laude cu munca lor si sa ne-ndoape ca pe gaste cu tot felul de chestii, de la cremuta ultimul fas pe piata, la prajiturele, bombonele, saratele, samponele si produse de curatat tingirea.
Saptamana trecuta, bat frumos la noi la usa 4 duduci, frumusele, vorbarete, dezghetate. Doua dintre ele, ca celelate doua erau pe post de manechin si suport de cos. Le-am admirat pe fete si din fata si din spate, cu cata maiestrie purtau ele rochitele albe si coronitele de flori la fel de albe pe cap. Inca nu ma luminasem eu ce aveau in cos.
Da, fetele drapate in alb din motul capului pana-n picioare venisera sa ne arata cele mai misto , cele mai noi tampoane, cele mai cele, moi, finute, delicate, nu te taie pe crac si nu put!
Nu zic ba, tampoanele or fi fost misto dar mi-am muscat limba cand am vazut ce "materiale" au venit sa imparta.
Una dintre cele doua fete, negresa mai exact, avea pe mana un cos cu flori de bumbac. Get it? Ca sa ne arate noua ce misto sunt tampoanele lor, au pus-o pe negresa sa ne dea bumbac.
M-am gandit intai ca sunt eu nebuna si mi s-au urcat mie la cap studiile despre minoritati dar am vazut aceeasi privire stanjenita in ochii tuturor colegelor mele. Este ceva serios futut la mine si sunt eu rasista sau este o mare hiba in cultura generala a celui care a avut mareata idee sa trimita o negresa cu bumbac in cos prin birouri?
vineri, 12 iulie 2013
Barbatii sunt niste porci, femeile nu sunt ingeri.
Fara deosebire de varsta, rasa si kilograme, orice mascul din zarile planetei (era sa zic colturi, da-i lung pamantul, ba-i rotund) a fost macar o data pe zi, in fiecare zi, fara jena, fara mustrare...un porc. Fie ca a poftit la muierea altuia, fie ca a ragait de s-a auzit pana in strada sau a tras o basina de s-au ofilit florile babei de sub el, a fost INVARIABIL porc!
La o adica, daca ei sunt porci, noi de ce n-am fi scroafe? Zic. Femeile au crampe, femeile se baloneaza si se constipa, ne loveste cea mai nenorocita cacare cand ti-e lumea mai draga sau vine Satanea peste noi cand purtam cea mai alba fusta!
Pe numaratelea, eu am fost scroafa de cel putin trei ori doar ieri. Prima data, cand m-am ridicat de pe scaunul de autobuz, mi-a ramas fusta-nfipta-n cur. Daca exista vreo maniera delicata si lady like sa mi-o extrag de acolo in vazul lumii, tare as vrea sa stiu.
A doua oara am fost scroafa cand am fugit la baie sa fac un pipilica (atentie, fetele fac pipilica, baietii se pisa) si m-am vanturat pe hol in curu' gol si fusta mentionata mai sus prinsa-n chiloti.
A treia oara am fost scroafa cand i-am urat un sincer si calduros "Futu-ti mortii ma-tii!" oricui a aruncat tigara aprinsa de la 5 si mi-a aterizat mie in cap.
Nu stiu de ce in absolut toate reclamele, femeile arata ca niste zeite diafane, superbe, chiar si atunci cand sunt la ciclu. Bai nene, cand sunt la ciclu, da fericirea-n ele! Se imbraca toate-n alb si se freaca de orice bara de autobuz care le iese in cale. Sau de orice balustrada. Zici ca-s niste ingerasi curati ca lacrima. Cam asa cum incearca Ponta sa-l scoata pe Fenechiu.
Femeile nu sunt zane. Femeile sunt oameni (chiar daca CTP-u' zice ca ba si se jura cu mana pe chelie ca femeile destepte sunt la fel de rare ce pinguinii nu mai stiu de care).
Femeile nu sunt ingeri. Aripioare avem doar la tampoane.
La o adica, daca ei sunt porci, noi de ce n-am fi scroafe? Zic. Femeile au crampe, femeile se baloneaza si se constipa, ne loveste cea mai nenorocita cacare cand ti-e lumea mai draga sau vine Satanea peste noi cand purtam cea mai alba fusta!
Pe numaratelea, eu am fost scroafa de cel putin trei ori doar ieri. Prima data, cand m-am ridicat de pe scaunul de autobuz, mi-a ramas fusta-nfipta-n cur. Daca exista vreo maniera delicata si lady like sa mi-o extrag de acolo in vazul lumii, tare as vrea sa stiu.
A doua oara am fost scroafa cand am fugit la baie sa fac un pipilica (atentie, fetele fac pipilica, baietii se pisa) si m-am vanturat pe hol in curu' gol si fusta mentionata mai sus prinsa-n chiloti.
A treia oara am fost scroafa cand i-am urat un sincer si calduros "Futu-ti mortii ma-tii!" oricui a aruncat tigara aprinsa de la 5 si mi-a aterizat mie in cap.
Nu stiu de ce in absolut toate reclamele, femeile arata ca niste zeite diafane, superbe, chiar si atunci cand sunt la ciclu. Bai nene, cand sunt la ciclu, da fericirea-n ele! Se imbraca toate-n alb si se freaca de orice bara de autobuz care le iese in cale. Sau de orice balustrada. Zici ca-s niste ingerasi curati ca lacrima. Cam asa cum incearca Ponta sa-l scoata pe Fenechiu.
Femeile nu sunt zane. Femeile sunt oameni (chiar daca CTP-u' zice ca ba si se jura cu mana pe chelie ca femeile destepte sunt la fel de rare ce pinguinii nu mai stiu de care).
Femeile nu sunt ingeri. Aripioare avem doar la tampoane.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)