marți, 14 ianuarie 2014

Cu rata si maxi-taxi, de la proletar la imparat si retur


Eu sunt un om privilegiat, sunt fiinta care exista in doua locuri simultan. Daca ma duc pana la poarta din fata, p-acolo pe unde sar hotii cand fura din tiruri si ajung la mine-n curte,se cheama ca sunt in Bucuresti. Daca  ma duc in spatele casei, acolo unde am lasat umblatoarea au naturel, pentru orice eventualitate, se cheama ca sunt in Ilfov. De aici de unde intoarce vantul, trebuie sa ajung in buricul targului, pe Dorobanti, in fiecare zi. Uneori cu maxi-taxi, alteori cu o rata clandestina de Scrovistea sau cea legala de Vizuresti.

Imi place sa merg cu transportul in comun nu doar pentru ca peisajul jumate rural, jumate urban pe care il zaresc intre doua papornite cu flori si peste in maxi taxi ar fi demn de-un van Gogh. Desigur, mirosul de garla statuta si haine afumate la foc de soba cu balega si cauciuc este cu totul si cu totul special. Cand vii in fiecare zi de la tara catre capitala, te-nveti cu toate.


Uneori, daca am noroc, stau tot drumul doar eu pe picioarele mele, fara sa-mi propteasca nimeni un cot in gura sau, dupa caz si inaltime, in coaste. Sau intr-o zi super, super buna, soferul cu rata de Scrovistea reusesta sa inchida usa autobuzului care a prins cel putin un razboi mondial.

 Episodul I 


Nuuu, sarea si piperul unei astfel de calatorii de acasa pana la munca sunt oamenii, consatenii mei. Spre exemplu, cu rata de Vizuresti de la 09.45 merge intotdeauna o babuta care-i lunga pe cat ii de groasa, mai bine-o sari decat sa o ocolesti. Sta in spatele soferului mereu si molfaie in barba. Uneori mere, alteori covrigi.

Acu', eu ma urc aproape de intrarea in Bucuresti. Pun piciorul pe scara si dau sa zic buna ziua. La urma urmei, ne cunoastem bineintre noi. Stim cine ce deodorante foloseste, cine se spala pe dinti si mai ales cine nu. In increngatura dracului, vrei sau ba, ne adulmecam intre noi ca javrele** din parcuri in fierbinteli.
In orice caz, babuta mea il dondanea pe sofer cel putin din orasul fosta glorie a productiei cinematografie. I-a urat si de mama si de sora (de unde stia babuta ce fac femeile in Spania?), si de ai' morti, si de ai' vii, la rand ca la pomelnic.
-Pai bine, bre, dom' sofer, zice mamaia, cacu-ma-n basca ta, de ce n-ai oprit ieri sa ma iei? Ca mi-a inghetat sufletu-n mine pana ai venit si nici n-ai oprit, opri-te-ai la cimitir sa te opresti!
-Ho, bre, nu tipa la mine ca eram cu al lu' Chirtoc si-a zis sa nu te iau ca esti gloaba si urata!
-Auzi, maica, usca-ti-s-ar daravela, sa stii tu de la mine ca orice iapa ajunge gloaba!

Episodul II - retur

 Invers, acelasi scenariu. Dupa o zi intreaga de munca sau de stat in piata cu pestele, oamenii se intorc de la munca si au limbile mai dezlegate. Le arde de vorba, fac spirite sau isi impartasesc necazurile. In fata mea doau cucoane. Contabile la o firma mica dupa alura, functionare la circa financiara, receptionere sau altceva la fel de palpitant. Se pupa zgomotos pe obrajii fardati violent cu ruj, ca-n tinerete. Se apropie amandoua de 50 de ani si in capul meu le fac rapid portretul-stereotip. Persoane care fac parte dintr-un grup vulnerabil pe piata muncii, discriminate multiplu pe baza de sex si varsta, cel putin una dintre ele are cel putin un avort facut pe vremea Decretului. Muncesc si la seviciu si acasa, merg la vot doar la locale pentru ca le da dom' primar ca sa se aleaga si anul asta. Si intr-o casa de oameni gospodari, o punga de malai,una de orez, una de faina, una de fasole, nu-i de colea. 
 -Sando, ce mai face fata ta?
-Bine, face, Mando, e in practica la un hotel din Pitesti. Da' baiatu' tau ce mai face?
-Vai de capu' si de zilele mele, Sando, mai bine nu ma intrebai ca ma supara de-mi vine sa dau cu el de pamant! 
 -Da' de ce, are probleme la scoala?
-Nu, draga, e baiat cuminte, n-are restante. El face aseu', stii doar. Si-a gasit-o din liceu pe una si nu mai scapa baiatu' de ea. Ea e mai mica cu un an si s-a tinut ca scaiu' dupa el. Mi-e ca imi face pocinogu' si vine cu asta gravida acasa si s-a nenorocit. 
-Da' ce are fata, e obraznia?
-Nu e obraznica, da' e o moldoveanca sarantoaca venita din Basarabia. Si ma-sa, o aia mica, neagra, urata, cocarjata toata, am vazut-o pe feisbucu' ala al lor. Sa cad jos, sa-mi vina rau cand am vazut-o!
-Da, uite-asa-s cutrele astea mici. Baga gheata-n ei si nu-i mai lasa. S-or fi si ei alea-alea, na, ca sunt tineri, i-a placut de ea si n-o mai lasa.
-Mai, Mando da' i-am zis ca sunt fete pe toate drumurile sa mai stea si el sa mai vada lumea, sa mai cunoasca. Asta n-are nici scoala terminata,de muncit munceste, da' nu stiu unde...
-Sando, o face videochat d-ala.
-O face, dracu' sa o pieptene! Zic si io ca-i place de, el e singur la parinti, are situatie buna, scoala o termina acum, il baga taica-su la banca. Ma uit la ea, o ciudata si-o imposcata, nu vorbeste, d-abia deschide gura sa zica saru-mana. Si el e baiat frumos, destept, descurcaret, cult, cu bun simt, educat, respectuos...Da' eu cred ca isi da si el seama cel fel de fata e asta ca am gasit intr-o zi un mesaj in telefon.
-De la ea?
-Nu, nu, el i-a scris ei. Esti o zdreanta, ii zicea, o sa ajungi o panarama si o taratura. Du-te sa stai cu prietenii tai cocalarii, mars inapoi la Moldova, saracie!

Fix in punctul culminant, am ajuns la strada mea unde mai an, se faceau vraji cu masini Porsche arse si apartamente bantuite ca fost proprietara are cimitir. Am coborat din maxi-taxi inainte sa aflu daca baiatul frumos, destept, descurcaret, cult, cu bun simt, educat, respectuos altoieste din cand in cand cate o scatoala dupa ceafa moldovencei, ca sa stie femeia clar cine-i Imparatul si cine-i proletarul in casa asta. Eh, dracie!


_______________________
* foto de aici
* * am zis javre ca sa nu-mi iasa de cacao