Nedreptatea si neputina sunt doua lucruri care ma revolta din adancul fiintei. Ma strang toti dracii de gat si imi vine sa urlu ca un caine-n lant.
Azi dimineata ajunge la noi in redactie teribila veste ca una dintre colegele noastre din presa a murit la 25 de ani. Nici nu conteaza la ce revista scria, cu atat mai putin trustul. Conteaza ca o femeie tanara, talentata, in putere s-a stins la 25 de ani. Am ridicat capul din monitor si m-am uitat in jurul meu intrebandu-ma cum m-as simti daca s-ar fi intamplat asta uneia dintre noi. Apoi mi-am dat seama ca Diana era una dintre noi. Putea fi oricare dintre noi in locul ei.
La 25 de ani nu te gandesti prea des la moarte. Iti vine greu sa crezi ca ai sa imbatranesti vreodata, cu atat mai putin ca n-ai sa mai fii intr-o zi si gata. La 25 de ani te simti in siguranta, prinzi aripi, capeti o doza de certitudine asupra directiei in care iti conduci viata. Mama unei fete de 25 de ani viseaza la rochii de mireasa, nu la nasalie si la gaina de dat peste groapa fiicei ei.
Imi vine sa zic Dumnezeu sa o ierte, c-asa zic romanii. Dar la 25 de ani, nu cred ca Dumnezeu are sa-i ierte Dianei prea multe pacate.
